Specificare / Caracteristici

 

Cauze
Deficiențe de natură culturală

Perturbarea evoluției normale de legare a florilor ce determină, la prima inflorescență, fructe mai mult sau mai puțin deformate.

Factori agro – culturali și climatici:

  1. -sol foarte rece, având la origine și carență în fosfor;
  2. -perioade diurne foarte scurte și foarte puțin luminoase;
  3. -exces de azot;
  4. -umiditate relativ ridicată sau atmosferă prea uscată;
  5. -temperaturi nocturne prea scăzute sau prea ridicate.
Dereglări datorate excesului și lipsei de apă:

-tulpină fără miez (fistuloasă)

-edemul

-lipsa de apă

-este provocat de către planta a unei cantități mai mari de apă decât ar putea pierde prin transpirație.

Tulpină crăpată (cutata, canelată). -se constată în cazul unei disponibilități mai mari a azotului și apei.
Fitotoxicitatea
  1. -concentrații mărite de pesticide sau aplicate în condiții climatice proaste;
  2. -amestec de pesticide incompatibile;
  3. -aplicarea unor pesticide neomologate pentru culturile de tomate, ardei și vinete;
  4. -aplicarea unor erbicide de tip „hormoni”;
  5. -aplicarea în exces a unor stimulenți de legare a florilor;
  6. -accident în aplicarea îngrășămintelor solide și exces de săruri.

 

Dereglări de nutriție

Deficitul de azot.

  1.  – săruri lăstarilor este limitată, plantele au tendința de alungire;
  2. -frunzele bazale devin verzi – gălbui;
  3. -în cazuri severe, întreaga plantă capătă culoarea verde-pal;
  4. -foliolele sunt mici și erecte și nervurile prezintă o culoare roșiatică, mai vizibilă pe partea inferioară;
  5. -fructele rămân mici.

 

 

 

-amplasarea culturilor de tomate, ardei și vinete pe soluri ușoare, nisipoase, cu drenaj foarte bun, atunci când nu se corelează regimul de udare cu dozările de fertilizare.

Deficitul de fosfor.

  1. -tulpina rămâne subțire iar creșterea lăstarilor este limitată;
  2. -în cazuri severe, frunzele rămân mici, rigide și curbate; la partea superioară au culoarea verde – albăstruie, iar la partea inferioară, inclusiv nervurile sunt roșiatice;
  3. -frunzele mai bătrâne devin galbene și prezintă pete brun roșiatice risipite; ele cad prematur.
 

-apare la: fertilizare insuficientă, temperatura scăzută a solului (sub.15ºC),  pH bazic, concentrații ridicate de calciu și fier în soluția solului.

Deficitul de potasiu.

  1. -foliolele frunzelor bazale au margini uscate (arse) și răsucite și cloroză între nervuri;
  2. -frunzele rămân mici, iar creșterea plantei este încetinită;
  3. -în cazuri severe, cloroza și necroza se răspândesc la frunzele mai tinere, iar cu timpul se constată căderea frunzelor mai bătrâne.
-soluri cu textură grea, argilo-lutoase, dar și pe soluri ușoare, nisipoase, fertilizate necorespunzător cu potasiu.
Deficitul cu magneziu.

-marginile frunzelor bazale prezintă o decolorare care progresează către țesuturile dintre nervuri;

-această îngălbenire evoluează treptat de la bază către vârful plantei; pe fondul de îngălbenire al limbului foliar apar pete necrotice numeroase, ce pot să conflueze în benzi brune între nervuri;

-în cazuri severe, frunzele bătrâne mor și întreagă plantă devine galbenă.

 

-încărcătura de fructe este din ce în ce mai mare și este pusă în legătură cu consumul mare de potasiu;

-de asemenea, solurile cu pH-ul acid și solurile nisipoase.

Deficitul de calciu.

  1. -fețele superioare ale frunzelor tinere sunt de culoare verde intens;
  2. -fetele inferioare ale frunzelor devin roșiatice;
  3. -foliolele rămân mici, deformate și curbate în sus;
  4. -în cazuri severe apare cloroza dintre nervurile frunzelor bătrâne, sub formă de pete necrotice, risipite;
  5. -fructele prezintă un putregai la partea apicală.
-soluri acide, concentrație ridicată de săruri solubile și temperatura scăzută a solului ce au rol în reducerea absorbției apei;

-irigarea insuficientă, dozele ridicate în azot sub formă de azotat de amoniu, azotat de potasiu și azotat de magneziu, calciu, aflându-se cu ele în relație antagonică.

Deficitul de fier.

  1. -apare o cloroză a frunzelor în vârful plantelor;
  2. -cu timpul, cloroza crește în intensitate, frunzele afectate devin complet galbene pal, apare și necroza care progresează de la frunzele din vârful plantelor către frunzele bătrâne;
  3. -creșterea plantelor este încetinită, iar frunzele nou formate rămân mici.
-soluri calcaroase cu structura proastă.
Deficitul de bor.

  1. -creșterea lăstarilor este încetinită și se constată veștejirea și moartea vârfului de creștere; apare o slabă pătare clorotică între nervuri la foliolele frunzelor mai tinere;
  2. -aceste frunze rămân mici și sunt curbate spre interior și deformate;
  3. -cele mai mici foliole se brunifică și mor;
  4. -frunzele mijlocii prezintă o tentă galben oranj și nervurile lor sunt galbene sau roșiatice
-soluri nisipoase amendate excesiv cu calciu.
Deficitul de mangan.

-frunzele mai bătrâne, cele mijlocii, iar ulterior și frunzele tinere, capătă culoarea galben pal;

-cu timpul, în zonele galben-pal, în special lângă nervură principală, apar pete necrotice mici care se extind treptat.

-soluri argiloase și argilo – calcaroase, dar și solurile nisipoase amendate excesiv cu calciu.
Excesul de azot.

  1. -plantele cu foliajul verde închis, iar creșterea este încetinită;
  2. -frunzele mijlocii și cele bătrâne sunt curbate iar petiolurile se veștejesc ușor;
  3. -apar pete transparente între nervuri sau pe marginea limbului și cu timpul aceste pete confluează și virează spre galben și în continuare până la cenușiu-brun;
  4. -frunzele bătrâne la atac sever se ofilesc.
-fertilizări faziale cu doze mari de azot ce produc creșterea concentrației de săruri din soluția solului, îndeosebi pe fondul unui deficit de apă și în condiții de temperatură mai scăzută;

-folosirea nerațională a îngrășămintelor organice (gunoi de păsări).

 

   

                        Deficit de fosfor la ardei                                                              Deficitul de potasiu la tomate

                                   

                      Deficitul cu magneziu la vinete                                           Deficiențe față de macro și microelemente

 

Sursă: Verigi tehnologice la culturile de tomate, ardei și vinete în câmp și spații protejate

Încearcă noul hibrid de gogoșar AS 210 F1: Magazin online

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *