Specificare | Caracteristici | Cauze |
| Carența de azot | -creșterea este oprită iar foliajul se decolorează în verde gălbui; decolorarea este mai pronunțată la frunzele inferioare; -nervurile principalele rămân verzi ce contrastează cu mezofilul galben; -la carențe severe, planta în întregime capată culoarea galbenă; -fructele din plante pe carență de azot sunt scurte, groase și deschise la culoare. | -amplasarea culturii pe soluri ușoare, nisipoase cu drenaj foarte bun atunci când nu se corelează regimul de udare cu dozările de fertilizare. |
| Carența de fosfor | -plantele afectate de această carență sunt pitice, iar la carență severă, creșterea este blocată; -frunzele mai tinere sunt mici, casante, de culoare verde închis; -pe frunzele mai bătrâne apar pete mari hidrozate pe zonele între nervuri; -frunzele afectate se ofilesc, petele se brunifică și se usucă; -întreaga frunză se vestejește, excepție pețiolul care rămâne turgenșcent;
| -apare la fertilizare insuficiența, temperatura scăzută a solului (sub 15ºC), pH bazic, concentrații ridicate de calciu și fier în soluția solului. |
| Carența de potasiu | -creșterea este oprită, internodiile rămân scurte iar frunzele mici. Frunzele sunt bronzate și de culoare verde-gălbui la margini, nervurile principale sunt adâncite; -cu timpul cloroza prezentă între nervuri se extinde spre centrul frunzei, apoi, se transformă în necroză; -marginile limbului se usucă, dar nervurile rămân verzi pentru un timp; -simptomele se manifestă de la bază spre vârful plantei, frunzele mai bătrâne find puternic afectate.
| -soluri cu textura grea, argilo-lutoase, dar și pe soluri ușoare, nisipoase, fertilizate necorespunzător cu potasiu. |
| Carența de magneziu | -frunzele de la baza plantei prezintă cloroză între nervuri care avansează de la marginile limbului foliar spre centru; în caz de carență moderată, tulpinile și frunzele „cresc normal”; la carența severă, cloroza se extinde incluzând și nervurile mai mici, numai nervurile principale rămân verzi; -uneori, cloroza apare sub formă de pete mari adâncite între nervuri; -simptomele se răspândesc de la frunzele mai bătrâne la cele mai tinere și până la urmă întrega plantă se îngălbenește.
| -încărcătura de fructe este din ce în ce mai mare și este pusă în legatură cu consumul mare de potasiu; -de asemenea solurile cu pH acid și solurile nisipoase. |
| Carența de calciu | -frunzele tinere prezintă puncte transparente albe, pe marginea limbului foliar și între nervuri; -se constată cloroză între nervuri la cele mai multe frunze, însă nervurile principale rămân verzi; -creșterea este oprită, internodiile sunt scurte în special spre vârf; -frunzele mai tinere rămân mici, cu marginile limbului răsucite în sus; -frunzele mai bătrâne au limbul răsucit în jos și pețiolul casant; -fructele rămân mici, încrețite și fade.
| -soluri acide, concentrație ridicată de săruri solubile și temperatura scăzută a solului ce au rol în reducerea absorbției apei; -irigarea insuficientă, dozele ridicate în azot sub formă de azotat de amoniu, azotat de potasiu și azotat de magneziu, calciu aflându-se cu ele în relație antagonică. |
| Carența de fier | -frunzele mai tinere au nervuri verzi pe fondul galben al limbului foliar; -în faze avansate, cloroza se extinde spre nervuri, frunzele afectate devin galben portocaliu până la alb gălbui; -copilii încetează creșterea și se constată necroza la marginea limbului foliar; -spre deosebire de carență de mangan frunzele mai tinere sunt afectate cel mai mult iar simptomele evoluează de la vârf la bază.
| -soluri calcaroase cu structura proastă; -vârfurile scurte clorotice sau pestrite; -încărcătura de fructe este mare și luminozitatea este redusă; -simptomul se manifestă pe lăstări. |
| Carența de bor | -frunzele tinere se răsucesc și mor, țesuturile capătă o culoare cenușie; -copilii încetează creșterea iar uneori se veștejesc; -frunzele bătrâne se răsucesc în formă de cupă, devin casante iar la carențe severe, între nervuri, limbul are un aspect marmorat.
| -solurile nisipoase amendate excesiv cu calciu. |
| Carența de mangan | -frunzele tinere au între nervuri un aspect marmorat gălbui; -la început numai cele mai mici nervuri rămân verzi; -mai târziu, între nervuri apar pete necrotice, adâncite; -copilii sunt opriți din creștere și frunzele noi rămân mici.
| -soluri argilo calcaroase dar și solurile nisipoase amendate excesiv cu calciu. |
| Excesul de azot | -plantele au foliajul verde închis, iar creșterea este redusă; -frunzele mijlocii și cele bătrâne sunt curbate iar pețiolurile se veștejesc ușor; -apar pete transparente între nervuri sau pe marginea limbului și cu timpul aceste pete confluează și virează spre galben și în continuare până la cenușiu – brun; -frunzele sunt de culoare verde închis spre „negru”. | -fertilizări faziale cu doze mari de azot ce produc creșterea concentrației de săruri din soluția solului, îndeosebi pe fondul unui deficit de apă și în condiții de temperatură mai scăzută; -folosirea nerațională a îngrășămintelor organice (gunoi de păsări). |
Carență de potasiu la castraveți
Carență de mangan la castraveți
Carență de fier la castraveți
Carență de azot la castraveți
Încearcă hibridul HEKTAR de castraveți de tip semilung COLOSSEUM F1 – MAGAZIN ONLINE