În acest articol prezentăm tehnologia completă a culturii de castraveți cornichon, semilungi și lungi, de la alegerea hibrizilor profesionali și producerea răsadurilor până la recoltare. Descoperă recomandări practice despre plantare, irigare, fertilizare, lucrări tehnologice și prevenirea principalelor boli și dăunători, pentru fructificare continuă și producții ridicate.
Tehnologia profesională de cultivare a castraveților cornichon, semilungi și lungi, de la alegerea semințelor până la recoltare
Castravetele (Cucumis sativus L.) este una dintre cele mai importante specii legumicole cultivate în România, apreciată pentru precocitate, ritmul rapid de creștere și potențialul ridicat de producție. De la castraveții cornichon, destinați consumului proaspăt și industrializării, până la castraveții semilungi și lungi cultivați în spații protejate, fiecare segment necesită o tehnologie adaptată.
Succesul unei culturi de castraveți depinde de alegerea hibridului potrivit, calitatea răsadurilor, gestionarea temperaturii și umidității, echilibrul nutrițional și protecția împotriva principalelor boli și dăunători.
Alegerea materialului genetic reprezintă una dintre cele mai importante decizii tehnologice, deoarece influențează precocitatea, potențialul productiv, uniformitatea fructelor și comportamentul plantelor în condiții de stres.
Hibrizii profesionali F1 sunt selecționați pentru caracteristici agronomice și comerciale precum:
Productivitate ridicată și fructificare constantă.
Precocitate și capacitate bună de regenerare.
Uniformitatea formei, culorii și calibrului fructelor.
Vigoare și dezvoltare vegetativă echilibrată.
Adaptabilitate la diferite sisteme de cultură.
Rezistențe genetice la anumite boli și viroze.
Calitate comercială și capacitate bună de valorificare.
Castraveții de tip cornichon sunt apreciați pentru fructele de dimensiuni reduse, aspectul uniform și utilizarea atât în stare proaspătă, cât și pentru conservare.
În acest segment, portofoliul HEKTAR include:
PRUT F1 – Castravete cornichon partenocarpic
Hibrid destinat producției profesionale, cu fructificare partenocarpică și rezistențe HR: CMV/Ccu/Px, IR: Pcu, conform nomenclaturii utilizate în materialele tehnice ale hibridului. Este o opțiune pentru cultivatorii care urmăresc continuitatea producției și siguranță.
DORNA F1 – Castravete cornichon
Hibrid din portofoliul HEKTAR pentru segmentul castraveților cornichon, destinat cultivatorilor care urmăresc producerea fructelor pentru piața proaspătă și, în funcție de specificațiile comerciale, pentru procesare.
TISA F1 – Castravete cornichon
Hibrid destinat segmentului profesional de castraveți cornichon, pentru sisteme de producție adaptate caracteristicilor sale genetice.
Castraveții semilungi sunt destinați în principal consumului în stare proaspătă și se caracterizează prin fructe de dimensiuni intermediare, adaptate cerințelor pieței.
COLOSSEUM F1 – Castravete tip Beit Alpha
Hibrid din portofoliul HEKTAR pentru segmentul castraveților de tip Beit Alpha, destinat producției de fructe pentru consum proaspăt.
Pentru acest segment sunt importante uniformitatea fructelor, culoarea verde caracteristică, textura și continuitatea recoltărilor.
Castraveții lungi sunt cultivați predominant în sere și solarii, unde controlul mediului și conducerea plantelor contribuie decisiv la valorificarea potențialului genetic.
Hibrid din portofoliul HEKTAR pentru segmentul castraveților lungi, utilizat în programe de cultură adaptate condițiilor de producție și perioadei de vegetație.
ARCHIMEDES F1 – Castravete lung
Hibrid profesional destinat segmentului de castraveți lungi, pentru cultivatori care urmăresc calitatea comercială și aplicarea unei tehnologii intensive.
Important: partenocarpia, tipul de înflorire, rezistențele genetice, lungimea fructelor și perioadele recomandate de cultivare trebuie verificate individual în fișa tehnică actualizată a fiecărui hibrid.
Castravetele are un ritm rapid de creștere și un sistem radicular sensibil la deteriorare, motiv pentru care producerea unor răsaduri uniforme și sănătoase este esențială.
Calendarul de semănat depinde de sistemul de cultură și de momentul transplantării.
| Sistem de cultură | Perioadă orientativă de semănat |
|---|---|
| Sere încălzite, cultură timpurie | Decembrie–februarie |
| Solarii neîncălzite, ciclul I | Februarie–martie |
| Câmp deschis, prin răsad | Aprilie–mai |
| Solarii, ciclul II | Iunie–iulie |
Pentru culturile în câmp deschis se poate utiliza și semănatul direct, după încălzirea corespunzătoare a solului.
Castravetele este o specie termofilă, iar germinarea este puternic influențată de temperatura substratului.
25–28°C: interval favorabil germinării rapide.
20–24°C: germinare bună, dar posibil mai lentă.
Sub 15°C: germinare întârziată și risc crescut de neuniformitate.
În condiții favorabile, semințele pot germina în aproximativ 3–7 zile.
Se recomandă utilizarea substraturilor profesionale, bine aerate, cu drenaj corespunzător și capacitate adecvată de reținere a apei.
Castraveții se seamănă preferabil direct în alveole sau ghivece individuale, pentru a limita deteriorarea rădăcinilor la transplantare.
După răsărire, se asigură lumină suficientă, temperatură echilibrată și irigare moderată.
Un răsad pregătit pentru transplantare trebuie să prezinte:
Aproximativ 2–4 frunze adevărate.
Tulpină viguroasă, cu internoduri scurte.
Sistem radicular alb, sănătos și bine dezvoltat.
Frunze uniforme, fără deformări sau cloroze.
Absența simptomelor de boli și dăunători.
În general, răsadurile pot fi pregătite pentru plantare după aproximativ 18–28 de zile de la semănat, în funcție de temperatură, lumină și volumul recipientului.
Recomandare HEKTAR: evitați utilizarea răsadurilor îmbătrânite sau cu rădăcini puternic spiralate. Castravetele reacționează rapid la stresul de transplantare, iar întârzierile inițiale pot afecta precocitatea.
Castravetele preferă soluri fertile, bine aerate, cu drenaj corespunzător și o bună capacitate de reținere a apei.
pH orientativ: 6,0–6,8.
Structură afânată, fără compactare.
Conținut adecvat de materie organică.
Drenaj bun și absența băltirilor.
Salinitate redusă.
Castravetele este sensibil la excesul de săruri și la oxigenarea insuficientă a sistemului radicular.
Pregătirea terenului include afânarea, nivelarea, corectarea eventualelor dezechilibre nutritive și instalarea sistemului de irigare.
În culturile intensive, utilizarea mulcirii și a irigării prin picurare poate contribui la menținerea umidității și reducerea dezvoltării buruienilor.
Înaintea plantării se recomandă analiza solului și a apei de irigare, pentru stabilirea unui program de fertilizare corect.
Castravetele este sensibil la temperaturile scăzute, iar transplantarea în sol rece poate provoca stagnarea creșterii și afectarea sistemului radicular.
| Sistem de cultură | Perioadă orientativă |
|---|---|
| Sere încălzite | În funcție de ciclul tehnologic |
| Solarii neîncălzite, ciclul I | Martie–aprilie |
| Câmp deschis | Mai–iunie |
| Solarii, ciclul II | Iulie–august |
Se recomandă transplantarea când solul are cel puțin aproximativ 16–18°C, iar riscul de temperaturi scăzute periculoase pentru cultură este redus.
Densitatea trebuie adaptată hibridului, vigorii, sistemului de conducere și condițiilor de cultură.
| Tip de castravete | Densitate orientativă |
|---|---|
| Cornichon în câmp, cultură la sol | 15.000–30.000 plante/ha |
| Cornichon în sistem palisat | 20.000–30.000 plante/ha |
| Semilung în spații protejate | 1,5–2,5 plante/m² |
| Lung în spații protejate | 1,2–2,0 plante/m² |
Valorile reprezintă intervale de planificare, nu densități obligatorii. Pentru fiecare hibrid se vor respecta recomandările specifice și particularitățile sistemului de cultură.
Mențineți intact balotul radicular.
Evitați plantarea în sol rece sau saturat cu apă.
Aplicați o irigare de instalare.
Protejați plantele de schimbările bruște de temperatură.
Monitorizați reluarea creșterii în primele zile.
Castravetele reacționează rapid la modificările de temperatură, umiditate și intensitate luminoasă.
În culturile protejate, se pot utiliza ca repere orientative:
22–28°C ziua: dezvoltare vegetativă și fructificare favorabile.
17–20°C noaptea: interval frecvent utilizat pentru dezvoltare echilibrată.
Peste 32–35°C: risc de stres termic și dezechilibru între creștere și fructificare.
Sub 12–15°C: încetinirea creșterii și a activității radiculare.
Valorile optime diferă în funcție de hibrid, radiație, umiditate și încărcătura de fructe.
Castravetele preferă o umiditate atmosferică relativ ridicată, însă excesul favorizează condensul și dezvoltarea anumitor boli.
În spațiile protejate, se urmărește un echilibru între umiditate, ventilație și transpirația plantelor.
Atenție: umiditatea atmosferică ridicată, asociată cu frunze umede pentru perioade îndelungate, poate favoriza apariția și răspândirea manei.
Castravetele are un conținut ridicat de apă în fructe și un ritm intens de creștere, motiv pentru care aprovizionarea hidrică este esențială.
După transplantare: se urmărește menținerea unei umidități uniforme pentru stimularea înrădăcinării.
Creșterea vegetativă: necesarul de apă crește odată cu dezvoltarea aparatului foliar.
Înflorirea și legarea: stresul hidric poate reduce dezvoltarea fructelor și poate provoca avortarea ovarelor tinere.
Fructificarea intensivă: consumul de apă este ridicat și necesită irigări adaptate ritmului de recoltare.
Irigarea prin picurare permite administrarea controlată a apei și nutrienților, reducând udarea frunzelor și pierderile de apă.
În perioadele cu temperaturi ridicate, pot fi necesare irigări mai frecvente, cu doze ajustate la capacitatea solului de reținere a apei.
Alternarea secetei cu udări abundente.
Excesul de apă în zona radiculară.
Utilizarea apei foarte reci în condiții de stres.
Fertirigarea fără monitorizarea EC și pH.
Irigarea insuficientă în perioadele de fructificare intensă.
Recomandare HEKTAR: monitorizarea umidității solului și a conductivității electrice permite corectarea rapidă a dezechilibrelor, înainte ca acestea să afecteze producția.
Castravetele are un ritm rapid de absorbție a nutrienților, iar cerințele nutriționale se modifică în funcție de etapa de dezvoltare.
În prima etapă, azotul contribuie la dezvoltarea aparatului foliar, iar fosforul, potasiul și celelalte elemente susțin metabolismul și funcționarea sistemului radicular.
Excesul de azot poate determina dezvoltarea excesivă a frunzelor și dezechilibrarea raportului dintre creștere și fructificare.
În această etapă sunt importante:
Potasiul: pentru transportul asimilatelor și reglarea proceselor fiziologice.
Calciul: pentru dezvoltarea și integritatea țesuturilor.
Borul: pentru funcționarea normală a țesuturilor reproductive.
Magneziul: pentru activitatea fotosintetică.
În perioada recoltărilor succesive, aprovizionarea constantă cu potasiu și azot devine deosebit de importantă.
Calciul și magneziul trebuie menținute într-un raport echilibrat, pentru a evita antagonismele nutritive.
| Simptom | Cauză posibilă |
|---|---|
| Îngălbenirea frunzelor bătrâne | Deficiență de azot sau magneziu |
| Necroze pe marginile frunzelor | Deficiență de potasiu sau salinitate |
| Frunze tinere deformate | Dezechilibre de calciu sau bor, ori atac de dăunători |
| Fructe deformate | Stres hidric, polenizare necorespunzătoare la tipurile care o necesită sau dezechilibru de fructificare |
| Creștere vegetativă excesivă | Exces de azot sau încărcătură insuficientă de fructe |
Diagnosticul corect trebuie să combine observațiile din cultură cu analizele de sol, apă și țesut vegetal.
Tehnologia de conducere diferă semnificativ între castraveții cornichon și cei semilungi sau lungi.
În spațiile protejate și în anumite sisteme intensive de câmp, palisarea oferă numeroase avantaje:
Utilizarea eficientă a spațiului.
Îmbunătățirea aerisirii culturii.
Reducerea contactului fructelor cu solul.
Facilitarea recoltării și a lucrărilor de întreținere.
Îmbunătățirea uniformității fructelor.
În cazul castraveților cornichon, conducerea plantelor trebuie adaptată modului de fructificare și vigorii hibridului.
În sistemele palisate, se poate utiliza conducerea pe tulpina principală, cu păstrarea selectivă a ramificațiilor laterale.
În culturile la sol, intervențiile asupra lăstarilor sunt de regulă mai reduse.
Important: copilirea excesivă poate diminua numărul punctelor de fructificare, în special la hibrizii care produc o parte importantă a recoltei pe ramificațiile laterale.
În culturile intensive, se poate utiliza conducerea pe o singură tulpină, prin îndepărtarea selectivă a lăstarilor laterali.
În partea inferioară a plantei se pot elimina florile și fructele din primele noduri, pentru a favoriza dezvoltarea sistemului radicular și a aparatului foliar.
Numărul de noduri eliminate se stabilește în funcție de vigoarea plantei, sezon și sistemul tehnologic.
Copilirea presupune eliminarea selectivă a lăstarilor care nu sunt păstrați în structura de conducere.
Lucrarea trebuie efectuată periodic, evitând producerea unor răni mari și stresul excesiv.
Defolierea se realizează treptat, prin îndepărtarea frunzelor îmbătrânite, bolnave sau care limitează circulația aerului.
Atenție: eliminarea unui număr prea mare de frunze reduce suprafața fotosintetică și poate afecta creșterea fructelor.
În culturile de castraveți lungi cu ciclu prelungit, plantele pot fi coborâte și dirijate pentru menținerea unei zone productive accesibile.
Această tehnologie permite prelungirea perioadei de recoltare, dar necesită o gestionare atentă a tulpinilor și a încărcăturii de fructe.
Înțelegerea modului de fructificare este esențială pentru aplicarea corectă a tehnologiei.
Partenocarpia reprezintă capacitatea plantei de a forma fructe fără fecundarea florilor.
Hibrizii partenocarpici sunt deosebit de importanți în spațiile protejate, unde activitatea insectelor polenizatoare poate fi limitată.
Avantajele includ:
Legarea fructelor fără polenizare.
Fructificare mai predictibilă în spații protejate.
Posibilitatea obținerii unor fructe fără semințe dezvoltate.
Adaptare la tehnologii intensive de cultură.
La anumite tipuri partenocarpice, polenizarea nedorită poate determina deformarea fructelor.
Cauzele posibile includ:
Temperaturile extreme.
Lumina insuficientă.
Dezechilibrele de nutriție.
Stresul hidric.
Încărcătura excesivă de fructe.
Dezvoltarea insuficientă a sistemului radicular.
Atacul bolilor și dăunătorilor.
În cazul hibrizilor partenocarpici, avortarea fructelor nu trebuie atribuită automat lipsei polenizării.
O plantă cu vegetație excesivă poate avea o fructificare dezechilibrată, în timp ce o plantă supraîncărcată cu fructe poate prezenta stagnarea creșterii.
Gestionarea irigării, nutriției, temperaturii și încărcăturii de fructe contribuie la menținerea echilibrului productiv.
Protecția integrată începe cu monitorizarea regulată a culturii, încă din faza de răsad.
Tripsul poate afecta frunzele, florile și fructele tinere.
Simptome:
Pete argintii pe frunze.
Deformarea țesuturilor tinere.
Cicatrici superficiale pe fructe.
Reducerea calității comerciale.
Prevenție:
Capcane adezive pentru monitorizare.
Controlul buruienilor-gazdă.
Plase antiinsecte.
Introducerea agenților biologici de control, unde este posibil.
Intervenții fitosanitare numai cu produse omologate.
Afidele se hrănesc cu seva plantelor și pot transmite virusuri, inclusiv virusul mozaicului castraveților (CMV).
Simptome: frunze deformate, colonii de insecte pe lăstari, secreții lipicioase și fumagină.
Prevenția include controlul buruienilor, monitorizarea coloniilor și protejarea insectelor utile.
Musculița albă poate provoca slăbirea plantelor și deprecierea frunzelor prin secrețiile de rouă de miere.
Monitorizarea se realizează prin inspecția frunzelor și utilizarea capcanelor adezive galbene.
Acarienii sunt favorizați de temperaturile ridicate și de condițiile uscate.
Simptome:
Puncte clorotice fine pe frunze.
Bronzarea țesuturilor.
Pânze fine pe partea inferioară a frunzelor.
Reducerea suprafeței fotosintetice.
Depistarea timpurie este esențială, deoarece populațiile pot crește rapid în condiții favorabile.
În funcție de zona de cultură, trebuie monitorizați și minatorii frunzelor, omizile, viermii sârmă și nematozii fitoparaziți.
Mana reprezintă una dintre cele mai importante boli foliare ale castraveților, în special în condiții de umiditate ridicată.
Simptome:
Pete galbene, unghiulare, delimitate de nervuri.
Brunificarea progresivă a țesuturilor.
Sporulație cenușie-violacee pe partea inferioară a frunzelor, în condiții umede.
Uscarea rapidă a frunzelor în atacurile severe.
Prevenție:
Alegerea hibrizilor cu rezistențe specifice.
Ventilație eficientă.
Reducerea perioadelor de umectare a frunzelor.
Irigare prin picurare.
Monitorizare fitosanitară frecventă.
Aplicarea preventivă sau la avertizare a produselor omologate, conform etichetei.
Făinarea poate apărea atât în câmp, cât și în spații protejate.
Simptome:
Pete albicioase, cu aspect făinos.
Extinderea miceliului pe suprafața frunzelor.
Îngălbenirea și îmbătrânirea prematură a frunzelor.
Reducerea activității fotosintetice.
Spre deosebire de mană, făinarea nu necesită prezența apei libere pe frunze pentru dezvoltarea infecției.
Boala provoacă pete unghiulare, inițial hidrozate, care ulterior devin necrotice.
În anumite condiții pot apărea exsudate bacteriene pe partea inferioară a frunzelor.
Prevenție: semințe sănătoase, igiena culturii, evitarea lucrărilor pe plante umede și limitarea udării frunzișului.
Antracnoza poate afecta frunzele, tulpinile și fructele.
Simptomele includ pete necrotice și leziuni adâncite pe fructe, în funcție de severitatea infecției.
Agenții patogeni precum Fusarium spp. și Pythium spp. pot afecta rădăcinile și vasele conducătoare.
Simptome posibile:
Ofilire în perioadele calde.
Îngălbenirea frunzelor.
Brunificarea rădăcinilor.
Stagnarea creșterii.
Colapsul plantelor în atacuri severe.
Prevenția se bazează pe igienă, rotația culturilor, drenaj corespunzător și utilizarea unui material săditor sănătos.
Virozele pot provoca pierderi importante de producție și deprecierea fructelor.
CMV este un virus cu numeroase plante-gazdă, transmis în principal de afide.
Simptome:
Mozaic verde-deschis și verde-închis.
Deformarea frunzelor.
Reducerea creșterii.
Fructe deformate sau cu colorare neuniformă.
Reducerea producției comerciale.
CGMMV reprezintă un risc important pentru culturile intensive de cucurbitacee.
Virusul se poate transmite prin material contaminat și mecanic, inclusiv prin contact și unelte.
Prevenție:
Utilizarea semințelor provenite din surse controlate.
Igienizarea uneltelor și echipamentelor.
Evitarea transferului mecanic între plante.
Eliminarea controlată a plantelor infectate.
Respectarea măsurilor de biosecuritate.
CVYV este asociat în principal cu transmiterea prin musculița albă Bemisia tabaci.
Poate provoca îngălbenirea nervurilor, afectarea frunzișului și pierderi de producție.
Monitorizarea vectorilor și utilizarea materialului vegetal sănătos sunt esențiale.
Hibrizii cu rezistențe specifice pot contribui la reducerea riscului și severității anumitor boli.
În portofoliul HEKTAR, Prut F1 reprezintă un exemplu de hibrid cu rezistențe declarate la agenți patogeni importanți pentru cultura castraveților.
De reținut: rezistența genetică nu înseamnă imunitate absolută și nu elimină necesitatea monitorizării fitosanitare.
Castravetele are un ritm rapid de creștere, iar fructele pot atinge dimensiunea comercială într-un interval relativ scurt.
După legare, fructele intră într-o perioadă de creștere accelerată, susținută de activitatea fotosintetică și de aprovizionarea cu apă și nutrienți.
Ritmul de dezvoltare depinde de:
Potențialul genetic al hibridului.
Temperatură și intensitatea luminii.
Umiditatea solului.
Nutriția minerală.
Încărcătura de fructe.
Castraveții sunt recoltați, în general, în stadiul de maturitate comercială, înainte de maturitatea fiziologică deplină.
În această etapă, fructele trebuie să prezinte dimensiunea, forma, culoarea și fermitatea specifice segmentului comercial.
La castraveții cornichon, depășirea calibrului dorit poate reduce valoarea comercială.
La castraveții lungi, uniformitatea lungimii și aspectul exterior reprezintă criterii importante de sortare.
Recoltarea regulată reprezintă una dintre cele mai importante lucrări tehnologice.
În perioadele cu temperaturi favorabile și fructificare intensă, recoltarea poate fi necesară zilnic sau la 2–3 zile, în funcție de calibrul comercial urmărit.
Recoltarea la timp contribuie la menținerea calității și limitează încărcarea excesivă a plantelor cu fructe supradimensionate.
Recoltarea se realizează atunci când fructele ating dimensiunea și caracteristicile comerciale specifice hibridului.
Se urmăresc uniformitatea, culoarea și fermitatea.
În culturile intensive, recoltarea este frecventă și trebuie adaptată ritmului de creștere și cerințelor pieței.
Manipularea atentă este importantă pentru prevenirea zgârieturilor și deteriorării epidermei.
După recoltare, fructele trebuie protejate de radiația solară directă și de deshidratare.
Temperaturile de depozitare trebuie adaptate duratei de păstrare, deoarece castraveții sunt sensibili la temperaturi prea scăzute, care pot provoca vătămări fiziologice.
| Etapa | Perioadă orientativă | Lucrare prioritară |
|---|---|---|
| Semănat și germinare | Zilele 0–7 | Temperatură și umiditate optime |
| Producerea răsadurilor | Săptămânile 1–4 | Dezvoltare radiculară și control fitosanitar |
| Transplantare | Ziua 0 a culturii | Plantare și irigare de instalare |
| Înradăcinare | Primele 7–14 zile | Monitorizarea stresului și a umidității |
| Creștere vegetativă | Săptămânile 2–4 | Nutriție, palisare, conducere |
| Înflorire și legare | Variabil | Echilibru vegetativ-generativ |
| Primele recoltări | Aproximativ 3–6 săptămâni după transplantare | Recoltare la calibrul comercial |
| Fructificare intensivă | Pe durata ciclului productiv | Fertirigare și recoltări regulate |
| Finalul culturii | După ultima recoltare | Eliminarea resturilor și igienizare |
Calendarul este orientativ. Durata până la prima recoltare depinde de hibrid, temperatură, lumină și sistemul de cultură.
Chiar și hibrizii cu potențial productiv ridicat pot înregistra pierderi atunci când tehnologia nu este adaptată corespunzător.
Printre greșelile frecvente se numără:
Plantarea în sol insuficient încălzit.
Utilizarea răsadurilor îmbătrânite.
Densitatea excesivă și ventilația insuficientă.
Irigarea neuniformă.
Excesul de azot și dezechilibrele nutriționale.
Copilirea sau defolierea excesivă.
Încărcarea prea mare a plantelor cu fructe.
Monitorizarea insuficientă a manei și făinării.
Ignorarea vectorilor de viroze.
Recoltarea tardivă și depășirea calibrului comercial.
O cultură performantă de castraveți începe cu alegerea unui hibrid adaptat sistemului de cultivare și continuă cu aplicarea unei tehnologii corespunzătoare fiecărei etape de dezvoltare.
La HEKTAR, dezvoltarea și selecția hibrizilor urmăresc caracteristici esențiale pentru cultivatorii profesioniști: productivitate, uniformitate, calitate comercială, adaptabilitate și rezistențe genetice relevante.
De la castraveții cornichon Prut F1, Dorna F1 și Tisa F1, până la castraveții semilungi și lungi Colosseum F1, Columna F1 și Archimedes F1, portofoliul HEKTAR oferă opțiuni pentru diferite sisteme de cultivare și segmente comerciale.
Genetica potrivită. Tehnologia corectă. Producții care fac diferența.
Descoperă portofoliul de semințe profesionale de castraveți HEKTAR și alege hibridul potrivit pentru următorul sezon.
Notă tehnică: recomandările sunt orientative și trebuie adaptate condițiilor pedoclimatice, particularităților hibridului și sistemului de cultură. Pentru protecția fitosanitară se utilizează exclusiv produse omologate în România pentru cultura și organismul-țintă, respectând instrucțiunile de pe etichetă și legislația în vigoare.
Castraveți
Castraveți
Castraveți
Castraveți
