
Boala și patogenul cauzator
Putrezirea rădăcinilor de tomate Fusarium oxysporum f.sp.radicis-lycopersici Jarvis et Shoe
Simptomatologia bolii (caracteristici pentru diagnosticarea bolii)
– la plantele atacate deasupra nivelului solului, pe o lungime de 5-20 cm., se observă leziuni în tulpina (uneori ulcerații „cancere” la nivelul coletului), la scurt timp, se dezvoltă un miceliu la început de culoare albă, apoi roz-portocaliu:
-simptomul caracteristic al bolii se constată însă în sistemul radicular, unde se observă brunificarea rădăcinilor și a coletului; la plantele ofilite, sistemul radicular este mai redus, de culoare brună și putrezit;
-în secțiune prin tulpină se constată o culoare brun-ciocolatie a vaselor conducătoare pe o lungime de 5-25 cm de la nivelul solului.
Factori care favorizează apariția și evoluția bolii, transmiterea și răspândirea
– patogen de sol ce poate fi întâlnit în spațiile protejate unde se practică monocultura pe tomate ani de-a rândul în soluri grele, cu drenaj deficitar;
-conservarea patogenului se poate realiza în resturile vegetale infectate încorporate în sol;
-apa de irigare reprezintă principalul mijloc care asigură „vehicularea” patogenului în cultură;
-se pare că evoluția ciupercii Fusarium oxysporum f.sp.radicis-lycopersici este mai puternică la temperaturi în jur de 20ºC spre deosebire de Fusarium oxysporum f.sp.lycopersici care preferă temperaturi în sol de 25-30ºC.
Măsuri de prevenire și combatere
-la defrișarea culturii de tomate, rădăcinile plantelor vor fi îndepărtate în totalitate fără să se lase resturi în sol;
-se va asigura solurilor un drenaj foarte bun;
-se va evita udarea în exces a culturii, mai ales dacă aceasta este amplasată pe un sol argilos;
-după mulți ani de monocultură pe tomate în solarii (timp în care solul ar putea fi un adevărat „rezervor cu patogeni de sol” ce pot determina scăderea considerabilă a producției de tomate) se impune dezinfecția solului cu produse pe bază de Metam de sodiu (Nemasol 510 în doză de 700 litri/ha);
-dupa 5-6 ani de monocultură este de dorit să efectuăm tratamente alternative cu produse pe bază de Tiofanat metil, aplicate prin sistemul de irigare – picurare, astfel: primul tratament la plantare, iar dacă este necesar următoarele 1-2 tratamente la intervale de 3-4 săptămâni folosind doza maximă de utilizare;
c)de asemenea, în cazul apariției atacului se va proceda daca este posibil la o ușoară mușuroire sau adaugat turba sau pământ de țelină la coletul plantelor, cu umectare periodică pentru favorizarea de rădăcini adventive, urmând ca împreună cu o nutriție fazială sustinută (la sol si extraradicular) și udări scurte și dese să se mențină plantele în stare de turgescență pe o perioadă de vegetație cât mai lungă.